Ejobs sucks! - o mica lectie de capitalism -

Orice absolvent de facultate s-a confruntat, mai devreme sau mai tarziu, cu pasul firesc al intrarii in campul muncii. Pentru a avea succes in demersurile sale, respectivul a apelat cel putin odata la serviciile electronice de recrutare ale marilor companii: ejobs, bestjobs, hotjobs, monster et ejusdem farinae.

Iata o statistica relevanta pentru anul 2008: http://www.capital.ro/articol/numar-dublu-de-diplome-universitare-pe-piata-muncii-in-2008-109425.html

Tragand o linie dupa inputul de date, reiese o observatie simpla: aceleasi companii care cautau "cu disperare" colaboratori isi limitau simultan accesul de personal tanar si lipsit de experienta in structurile lor. Cu alte cuvinte, o dovada clara de ipocrizie sociala.

Intr-o tara in care salariul net al unui debutant pe piata oscileaza intre 350-650 Ron intalnim frecvent situatii in care orice schimbare de post anuleaza in ochii angajatorului experienta de munca acumulata. In atare conditii, cladirea unei cariere presupune o munca de titan.

Solutia la indemana ar fi sa comiti niste ilegalitati. Insa majoritatea, din considerente morale sau pur si simplu din teama fata de organele de represiune, refuza sa imbratiseze aceasta posibilitate. Ce alternative mai raman deschise, in limita legalitatii?

Acum cativa ani am rasfoit integrala operei lui Karl Marx, in biblioteca Facultatii de Filosofie a UBB Cluj. Volumele respective, puse la index de nepasarea cititorilor si de contextul politic schimbat, urmau sa devina maculatura, fapt care mi-a pricinuit o imensa parere de rau la momentul respectiv. Cu toate ca limbajul economic imi era strain, am reusit sa extrag cateva considerente:

1. In momentul angajarii, muncitorul isi vinde forta de munca angajatorului (acesta din urma poate fi reprezentat de catre stat sau de o institutie privata);
2. Forta de munca desemneaza totalitatea mijloacelor prin care individul actioneaza intr-o activitate avand ca scop profitul. Aceste mijloace pot fi fizice (forta bratelor, picioarelor) sau intelectuale.
3. Actul de vanzare al fortei de munca nu este si nu poate fi reglementat de un cuantum prealabil. Ofertantul si angajatorul propun fiecare un mijloc de remuneratie care sa le satisfaca pretentiile, iar media acestor pretentii, odata ce s-a ajuns la un acord comun, desemneaza salariul si este reglementat printr-o conventie scrisa;

Concluzie: valoarea unui om pe piata muncii este data de ceea ce acesta ofera spre vanzare, adica forta sa de munca.

Daca accepti un salariu un salariu de 350-650 Ron la entry-level, atunci atat valorezi.

Se poate obiecta ca nu poate fi vorba de o alegere reala din partea debutantului, in conditiile in care toate companiile ofera acelasi pachet de retributii, intr-un unison anti-concurential

Nu voi indica drept solutia problemei formele de protest public sau miscarile anarhiste. Sunt sceptic si cred ca aceste paliative sunt sortite esecului. Personal, militez pentru o reevaluare critica a dimensiunii personale, a valorilor cu care suntem infuzati si pe care le transmitem mai departe. Valoarea unui individ pentru societate nu poate fi predeterminata de oferta de munca existenta ; dimpotriva, individul este pe deplin capabil sa creeze noi resurse, idei, planuri care sa modeleze societatea de azi si de maine